Drama demonicului bărbier Benjamin Barker prinde contur pe fundalul unei atmosfere sumbre, cu puternice note lugubre menite să ilustreze într-o manieră artistică mizeria unei Londre victoriene într-un stil specific lui Tim Burton, care nu ezită nici de această dată să-l aleagă pe Depp în vederea interpretării unui nou personaj ieşit din tiparele obişnuite.
Aşadar, regizorul apelează din nou la antiteza celor două etape care definesc protagonistul. Odată cu revenirea lui Benjamin în Londra, acesta îşi aminteşte de perioada viu colorată a vieţii petrecute alături de soţia sa Lucy şi fiica Johanna, însă întoarcerea după cinsprezece ani în spaţiul care altminteri părea a fi ocrotitor pentru traiul unei familii ideale nu reflectă acum decât întunecata dorinţă a răzbunării ce preconizează un sfârşit inevitabil. Odată ajuns pe strada Fleet, Benjamin intră în plăcintăria doamnei Lovett (Helena Bonham Carter), producătoarea celor mai proaste plăcinte, aşa cum ea însăşi recunoaşte, dar care a cunoscut-o pe Lucy; aceasta îi mărturiseşte noului venit că iubita lui soţie s-a sinucis în urma exilului său. Astfel îşi reaminteşte de nedreptatea care i-i s-a făcut, şi anume aceea că judecătorul Turpin, care tânjea după frumuseţea soţiei protagonistului, l-a acuzat de o fărădelege pe care nu a comis-o, fiind nevoit să părăsească Londra în mod forţat.Vestea primită îl învrăjbeşte încă şi mai mult pe bărbierul de altădată, care, odată reintrat în posesia briciurilor argintate pe care le folosea odinioară în meseria lui, decide să îşi reia activitatea cu scopul de a-l atrage pe judecător pentru a-l ucide. În cadrul unei adunări din piaţă, participă Benjamin, care îşi ascunde identitatea sub numele de Sweeney Todd, acompaniat de doamna Lovett. Mulţimea prezentă urmăreşte un spectacol ridicol realizat de ucenicul lui Pirelli, Toby, menit să promoveze un aşa-zis elixir miraculos care accelerează creşterea părului. Fiind convins de escrocheria acestui „rege al bărbierilor şi bărbier al regilor”, Todd se încumetă să-l sfideze şi, drept urmare, îl provoacă la un duel ce presupune demonstrarea abilităţilor şi priceperii în a rade cu măiestrie. Desigur că şarlatanul va dezamăgi aşteptările publicului curios, pierzându-şi totodată prestigiul câştigat prin mârşăvia-i caracteristică. Din orgoliu, Pirelli îi face o vizită celui ce a îndrăznit să-l înfrunte şi îi mărturiseşte cu acest prilej că l-a recunoscut, escrocul fiind ucenicul bărbierului Todd în urmă cu mulţi ani. Situaţia dată se dovedeşte a fi prima ocazie care i-i se oferă bărbierului de a comite prima crimă, lovindu-l pe italianul şarlatan cu bestialitate. Astfel, copilul aflat în custodia victimei, rămâne alături de doamna Lovett şi Todd. În cele din urmă, pentru a ajunge la judecător, cei doi decid să omoare toţi cei neînsemnaţi care ajung pe mâna bărbierului, să-i arunce în subsolul casei şi să utilizeze carnea acestora pentru plăcintele ce le vor comercializa. Afacerea acestora va cunoaşte un mare succes în Londra, doamna Lovett începând să spere la un mariaj cu partenerul orbit de obsesia răzbunării.
În planul secund este surprinsă iubirea tânărului marinar pentru tânăra Johanna ţinută sub supravegherea lui Turpin care intenţionează să se căsătorească cu aceasta, însă pentru Sweeney Todd chiar şi recuperarea fiicei lui îşi pierde însemnătatea din cauza înverşunării care-l obsedează; aşadar acesta intenţionează să o folosească pentru a-l atrage pe judecător. Cu alte cuvinte, tânărul amorez îi cere permisiunea bărbierului de a o ascunde pe Johanna la plăcintărie, motiv pentru care Todd simte extazul apropierii momentului în care se va elibera de corvoada urii ce-l mistuie. Între timp micuţul adoptat de cei doi complici îşi dă seama de maliţia tutorelui său prin descoperirea cadavrelor la subsol. Între timp cerşetoarea senilă din împrejurimi îşi face apariţia în camera săvârşirii crimelor, drept pentru care bărbierul îi retează şi ei gâtlejul fără îndurare. Ulterior sesizează o prezenţă în lada prăfuită din incinta camerei, ameninţând-o pe Johanna care se ascundea acolo în acel moment inoportun, însă nu apucă să-i facă nimic tinerei fete deoarece demonicul bărbier, aşa cum este specificat încă din titlu, îşi dă seama de prezenţa lui Toby la subsol. Mergând în căutarea lui împreună cu doamna Lovett, acesta aruncă o privire asupra cadavrului cerşetoarei şi îşi dă seama că trăsăturile acesteia îi par cunoscute. Astfel îşi aminteşte de spusele ei înainte de a fi ucisă: „Parcă te ştiu de undeva.” Acesta se dovedeşte a fi punctul culminant al dramei protagonistului în care descoperă că a fost minţit, conştientizând totodată că răzbunarea lui a dus nu numai la moartea celui care i-a distrus fericirea, ci şi la cea a iubitei sale soţii, Lucy. Cu toate acestea simulează indiferenţa pentru a o atrage pe doamna Lovett care încerca să se scuze cu disperare, ştiind de ceea ce este capabil Todd. Bărbierul o aruncă astfel din dansul energic şi, aparent, plin de bucurie, direct în cuptorul care contribuia la producerea plăcintelor. După ce sfârşeşte cu pedepsirea tuturor, chiar şi a celor nevinovaţi, Benjamin Barker se întoarce smerit la trupul neînsufleţit al soţiei, simţind apropierea lui Tobby care, odată ieşit din ascunzătoare, apucă biriciul bărbierului retezându-i gâtul la fel cum acesta făcuse la rândul său cu victimele sale. Deşi Benjamin este conştient de fapta ce urma să o facă băiatul, îşi acceptă resemnat sfârşitul.
Pe parcursul desfăşurării evenimentelor este relevantă apariţia din umbră a cerşetoarei care nu este numai soţia protagonistului, ci şi un simbol al colportuării veştilor cumplite. Mai mult decât atât, în ceea ce priveşte relaţia dintre aceasta şi soţul său se defineşte tema iubirii furate, în timp ce, privind relaţia dintre Todd şi doamna Lovett se conturează tema iubirii înfiripate ca o compensaţie de care protagonistul se lipseşte, singura sa menire fiind răzbunarea. În plus, motivele ilustrate în acest film purtător al umorului negru sunt canibalismul, crimele în serie, stratificarea socială, respectiv minciuna.
Mai mult decât atât, cântecele sunt formele de exprimare ale personajelor, filmul încadrându-se în categoria muzicalurilor, însă se individualizează printre acestea datorită temei abordate şi a decorului obscur adoptat. Din acest punct de vedere, reverberarea amintirilor din mintea bărbierului este conturată prin muzică, iar nostalgia, suferinţa şi înverşunarea necontenită a acestuia sunt transmise prin intermediul liniei melodice.
Concluzionând asupra jocului actoricesc al lui Depp, acesta reactualizează aspecte întâlnite atât la Edward Omul-Foarfece cât şi la Ichabod Crane, însă, de această dată, noutatea constă în reprezentarea unui personaj negativ caracterizat de cruzime, durere şi eşec, oferind atât prin stilul vestimentar cât şi prin interpretare o nouă versiune a personajului teatral din 1982, fapt la care a contribuit deasemenea şi Burton, un regizor cu o viziune aparte, puternic accentuată de preferinţele sale privind stilul gotic-obscur care s-a dovedit a fi deosebit de potrivit în vederea ilustrării unei drame survenite din setea de răzbunare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu