În anul 1993, Emir Kusturica colaborează cu Johnny în producţia cinematografică intitulată „Arizona Dream” în care va apărea din nou ca protagonist în rolul unui tânăr aflat într-o etapă a existenţei menite să-l iniţieze spre maturitate.
Marcat de pierderea părinţilor, Axel se va îndrăgosti de maturitatea unei femei a cărei vârstă este mai înaintată decât a lui, însă în compania căreia va regăsi ocrotirea maternă de care nu i-a fost hărăzit să se bucure. În ciuda faptului că fiica vitregă a acesteia va sta ca un ghimpe în spatele relaţiei lor, odată consumat entuziasmul specific oricărui început, băiatul începe să simtă o atracţie pentru tânăra fiică a iubitei sale, cunoscând durerea pierderii acesteia în urma unei sinucideri. Pe lângă moartea tinerei, suferinţa iniţiatoare este aprofundată şi de pierderea unchiului său. Aşadar personajul este situat într-o permanentă schimbare sub acţiunea constantă a circumstanţelor, într-o metamorfoză a spiritului dublat de vis şi realitate.
Mai mult decât atât, pe de o parte, motivul peştelui este semnul destinului tragic şi al resemnării pe baza căruia este construit eroul, menţionând felul în care percepe existenţa acestor fiinţe încă de la început: „Mă uit la ei. Mă uit la sufletele lor , la visele lor şi îi las să intre în visele mele. Oamenii cred că peştii nu au minte, dar eu ştiu că nu e adevărat. Fiindcă peştii ştiu când să tacă. În schimb, oamenii sunt proşti. Peştii le ştiu pe toate, de aceea nici nu mai e nevoie să gândească.” Drept urmare, peştele devine purtătorul viselor lui Axel. Pe de altă parte, o construcţie imperativă în jurul căreia gravitează existenţa protagonistului îi aparţine mamei acestuia, a cărei voce continuă să existe în mintea lui spunându-i: „Trezeşte-te, Columb!”. Întocmai cum se explică ulterior, aceste vorbe îi reaminteau tânărului că „America fusese deja descoperită şi că visele erau departe de adevărurile vieţii.”
În ceea ce-l priveşte pe Depp, acest rol redescoperă naturaleţea interpretării şi comicul firesc cu care sunt înzestrate o mare parte a personajelor lui. Este evidentă implicarea acestuia în derularea acţiunii, în interacţiunea dintre protagonist şi ceilalţi, înfăţişând, aşadar, consecinţele faptelor asupra lui Axel printr-o autenticitate a reacţiilor, a temerilor, frustrărilor, trăirilor specifice unui tânăr puternic marcat de lipsa părinţilor. Toate acestea umanizează personajul, permiţându-i să se dizolve în contextul dramatic urmărit.
Cu alte cuvinte, tematica filmului constă în situarea fiinţei între vis şi realitate, iar în aceste condiţii cunoaşte evoluţia prin care omul devine capabil să se raporteze la una din cele două coordonate aflate adeseori în interferenţă. Din aceste motive lungmetrajul lui Kusturica este metaforic şi poate greu de pătruns, însă umorul situaţiilor care abundă scenariul oferă un caracter dinamic care facilitează vizionarea şi uneori comprehensiunea faptelor prezentate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu