Don Juan de Marco 1994

Un alt capitol al carierei cinematografice deppiene este cel al lui Don Juan de Marco, o reactualizare a romanelor cavalereşti din literatură sub regia lui Jeremy Leven. Dincolo de povestea tânărului afectat sau nu de iluzii severe, Don Juan are rolul de a le dezvălui bărbaţilor felul în care trebuie văzută şi iubită o femeie: “ Culoarea pielii ei ne spune cum să procedăm. O nuanţă precum un trandafir înflorit, roz pal...şi trebuie convinsă să-şi deschidă petalele cu o căldură ca a soarelui.” Tocmai din acest motiv, finalitatea filmului nu elucidează nedumerirea legată de adevărata identitate a tânărului, ci mai degrabă dezvăluie o manieră ideală în care dragostea şi femeia trebuie percepute.

Acţiunea se deschide cu încercarea lui Don Juan de a se sinucide, considerând că, odată cu pierderea femeii iubite, existenţa sa nu-şi mai găseşte rostul. Fiind convins de un psihiatru (Marlon Brando) să renunţe la ideea de a-şi lua viaţa, este internat în vederea aplicării unui tratament. Cu zece zile înainte de pensionare, psihiatrul, care se dă drept Octavio del Flores pentru a intra în lumea lui Don Juan, începe să se ocupe de ultimul său pacient cu care stabileşte să-i administreze tratamentul numai după ce tânărul îi va povesti viaţa lui în speranţa că-l va convinge de adevăr. Drept urmare, psihiatrul se lasă cuprins de vraja poveştii lui Don Juan, care treptat începe să se molipsească de romantismul incurabil emanat de acesta, producându-se o inversare de la fel ca în romanul lui Miguel de Cervantes, “El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”, când, la final, Pancho este cel quijotizat. Cu alte cuvinte,  psihiatrul ajunge să fie tratat de către pacientul său, redescoperind datorită acestuia farmecul iubirii pentru soţia sa.

Pe de o parte, este conturată distanţa dintre cele două lumi: cea fictivă, aferentă lui Don Juan, şi cea reală, corespunzătoare psihiatrului. Această diferenţiere este redată prin spusele protagonistului: “Ce se întâmplă cu tine, don Octavio? Dar de fapt ştiu. Ai nevoie de mine pentru o transfuzie pentru că propriul tău sânge s-a transformat în praf şi ţi-a înfundat inima. Ai nevoie de o realitate. Ai nevoie de o lume în care dragostea îţi strânge inima până mori. Lumea mea perfectă nu e mai rea decât a ta, don Octavio. Numai în lumea mea poţi respira, nu-i aşa?”.  Pe de altă parte, însă, intersectarea celor două lumi se dovedeşte a fi posibilă prin pătrunderea doctorului în universul  romantic al lui don Juan, ajungând, în cele din urmă, să împărtăşească cu acesta farmecul iluziilor pacientului său.

Drept urmare, întregul scenariu se bucură de presărarea unui amalgam de metafore şi comparaţii privind tema iubirii şi a femeii: “ Şi am observat pentru prima oară cum lenjeria unei femei abia dacă-i atinge pielea, cum se unduieşte ca pe o pernă de aer când se plimbă, cum mătasea pluteşte în jurul corpului mângâindu-i corpul ca aripile unui înger.” În plus, protagonistul îşi împărtăşeşte înţelepciunile dobândite în urma experimentării iubirii, aceasta fiind concepută ca o substanţă ce face parte din noi, un întreg fără de care omul nu poate vieţui: “Există patru întrebări esenţiale în viaţă: ce este sfânt? Din ce este plămădit spiritul? Pentru ce este potrivit să trăieşti şi pentru ce este potrivit să mori? Pentru toate există un singur răspuns: numai dragostea.”.

Un alt aspect care trebuie menţionat este acela că Johnny Depp îşi manifestă din nou umorul caracteristic, fiind relevantă în acest sens scena cu sultana pe care la început o refuză, însă nu pentru mult timp: “Eram pregătit să mor mai degrabă decât să-mi uit iubirea. Cum să-i fiu necredincios dragei doña Julia care îşi riscase viaţa ca să mă iubească? [...] Cum era să uit puritatea dragostei pe care o împărţeam cu floarea mea, doña Julia? De fapt, am fost surprins de cât de repede am putut uita trecutul.”

Contopind profunzimea trăirilor şi sentimentelor unui “romantic incurabil”, cum este descris Don Juan de către prietenul său don Octavio, cu atitudini comice care scot protagonistul dintr-o eventuală monotonie, fructificând totodată un mit al romanelor cavalereşti din literatura spaniolă, Johnny Depp ne oferă plăcerea de a ne bucura de o interpretare echilibrată din toate punctele de vedere, ce armonizează un ansamblu de aspecte definid, aşadar, un personaj complex într-o colaborare de excepţie cu binecunoscutul Marlon Brando.